Statistici


Istoria dansului

In aceasta sectiune poti citi fragmente din lunga istorie a dansului – arta la fel de veche ca omenirea insasi – dar si povestile dansurilor pe care cu siguranta ii indragesti dar despre care poate nu stii prin cate transformari au trecut de la origini si pana la formele sub care ii cunosti astazi.

 

 


* * *

Dansul a existat inca din cele mai vechi timpuri. Inca din epoca primitiva cand oamenii nu aveau nici unul din mijloacele de trai fara de care nu s-ar putea concepe viata civilizata de astazi, dansul era o parte a vietii lor. Subiectul dansurilor primitive erau anotimpurile, etapele vietii omului, perioadele de vegetatie sau ale dezvoltarii unui trib sau perioadele istoriei mitice. Dansurile marcau momentele importante ca nasterea, intrarea in trib, maturizarea, adolescenta, casatoria, copiii si momentul mortii. Aceste anotimpuri umane isi au corespondenta in roata solara, timpul propice pentru plantat sau recoltat, echinotiul, solstitiul, iarna, renasterea naturii etc. Istoria tribului insasi da multe ocazii de dans si cantec, legate de viata cu zi cu zi, plante, vanatoare, razboaie, victorii, miracole, venerarea stramosului Totem.

Cele mai multe dansuri de grup de astazi au fost la origini rituri ceremoniale grupate in jurul aspectelor de baza ale existentei umane : hrana, sexualitate si legaturi cu lumea spiritelor. Pentru oamenii primitivi, dansul era o expresie formala a religiei sau superstitiei. Cand dansul a abandonat formele primitive, pantomimice, incetand sa mai fie specific legat de recolte, razboi, initieri sau religie, a devenit pura interactiune sociala cu simplul scop al implicarii participantilor.

Dar cum conditiile existentei umane se schimba in timp, dansurile de societate le urmeaza. Desi ele nu servesc unui scop concret, nu mai venereaza zei, nu mai servesc scopurilor militare, se leaga fundamental de conceptele vietii moderne la fel de intim pe cat erau legati stramosii nostri primitivi de ritualurile lor. Spre deosebire de arta, dansul de societate nu s-a format in mod constient, insa traiectoria dezvoltarii sale este departe de a fi aleatorie sau accidentala. Fara exceptie, dansurile unei epoci reflecta fidel spiritul si structura acesteia, traditiile sociale si ideologiile predominante.

Numeroasele schimbari in dansul de societate de-a lungul vremii demonstreaza clar interdependenta sa cu lumea inconjuratoare. De exemplu in secolul XIV cand dansul de societate si dansul folcloric erau aproape imposibil de deosebit, dansurile populare in cerc au urcat la patura sociala superioara, ca parte a divertismentului de seara. Pe cand cuptorul ocupa mijlocul incaperii, dansurile si-au retinut caracterul de cerc si forma simetrica. Odata cu introducerea hornului in jurul anului 1368, cuptorul a putut fi mutat undeva langa un perete, ceea ce lasa mijlocul incaperii liber permitand miscarea in dansurile procesionale – favorizand inlocuirea formatiilor de dans circulare in special la curtile regale unde rangul determina pozitia in cadrul procesiunii.

In timpul Renasterii si a secolului XVI, dansul de societate a devenit mai ferm ancorat la curti, ale caror membri costumau in mod sistematic dansatorii de dansuri populare pentru a executa dansuri elaborate conform codului lor de maniere. Stilurile s-au conturat mai ales in Franta unde curtea regala dicta eticheta si comportarea morala pentru toata Europa. Menuetul secolului 17 era pur un dans se maniera, inflorirea finala a elegantei aristocratice inainte de revolutia nationala si apoi cea industriala, care au restituit dansul maselor.

Cand demarcatiile fine intre ranguri au disparut, formatiile patrate precum cadrilul au umplut salile de bal. Valsul, a carui viteza ametitoare provenea din suprafata lustruita a podelelor salii de bal si era favorizata de renuntarea la pantofii cu tinte, a devenit exprem de popular. Totusi pozitia strans imbratisata a partenerilor in vals sfida convenientele sociale ale vremii.

Progresul tehnologic si cele doua razboaie mondiale au restructurat astfel viata in secolul 20 incat dansul de societate s-a schimbat aproape constant, alternand rapid cu valorile si practicile din mediul inconjurator. Ritmurile sincopate ale muzicii “american ragtime” au inspirat ritmurile de foxtrot si shimmy. Dupa ce cel de-al 19-lea amendament a dat femeilor dreptul de vot in 1920, acestea s-au “emancipat” : a aparut charlestonul. Jitterbug a aparut din imporovizatiile de Swing din anii 30-40. Discurile “long play” au aparut in 1949, iar in 1950 adolescentii nascuti in timpul “baby boom” postbelic au lansat fenomenul rock-n-roll. La acea data pozitia de vals, candva socanta prin apropierea care dadea conotatii sexuale, era de domeniul trecutului. Cum acum fiecare isi executa pasii individual, barbatii nu mai “conduceau” femeile si formarea de perechi nu mai era esentiala. Explozia dansurilor “disco” in anii 1970 si formele de dans popular mai tarzii au continuat aceasta tendinta desi dansurile formale inca cereau un partner.

Dansul de salon (ballroom dance) este impartit in doua stiluri : american si international. In cadrul stilului “american” exista dansuri “ritmate” si dansuri “moi” (smooth dance). Categoria “ritmat” din stilul american este asemanatoare celei “latino-americane” din stilul international, dupa cum si categoria “smooth” este asemanatoare celei “standard”. Dansul de salon poate fi considerat dans de societate pentru ca incurajeaza interactiunea sociala, avand in vedere ca partenerii danseaza in pereche. Principiile specifice dansului de salon pot fi aplicate oricarui tip de dans, indiferent ca este rock, disco sau vals clasic si aceasta pentru ca dansurile de salon au un tempo strict care se incadreaza in general in masuri de 3/4 sau 4/4.

Exista persoane care evolueaza in dansul de salon nu pentru divertisment, ci de dragul competitiei. Astfel a luat nastere dansul sportiv, care nu este altceva decat dansul de salon… de competitie. De asemenea, deoarece majoritatea oamenilor au tendinta de a asocia notiunea de “dans de salon” doar cu valsul si tangoul, denumirea de “dans sportiv” vine sa intregeasca imaginea sugerand cuprinderea tuturor celor 19 dansuri de salon, dintre care 10 apartin clasei internationale. Din varietatea dansurilor latino-americane printre care se numara cunoscutele ritmuri mambo, salsa, merengue, bossa nova si multe altele, doar 5 sunt incluse in clasa internationala sectiunea “latino” (Samba, Rumba, Cha-Cha, Jive si Paso Doble) in timp ce la sectiunea “standard” cele 5 dansuri sunt: Vals vienez, Vals lent, Tango, Slow Fox, Quick Step.

Intr-o societate care se mandreste cu viteza transformarilor sale, formele noi sunt inevitabile. Fara indoiala ca si dansul de societate va continua sa evolueze exact ca societatea. Pe viitor vom prezenta si alte informatii, detaliate specific pe fiecare dans in parte.

Suntem prezenti pe Facebook

Site-urile noastre