Statistici


nemişcare

Energie în mișcare

energie in miscare

Ca antrenor, dar şi ca dansator, mă întreb mereu de ce merg pe acest drum, de ce dansez, de ce încerc să mă pierd ori să mă regăsesc într-un ocean de mişcare, lucru extrem de dificil câteodată. Căutând răspunsul, o forţă mă ghidează în mişcare ori de câte ori aud o melodie. Este dorinţa de a fi parte din cântec sau este ceva mai mult, un gând adânc şi ascuns de a adăuga un nou element muzicii, de a mă adăuga pe mine şi de a mă arăta lumii prin energie în mişcare?

În timp ce caut un răspuns, cer de la voi să vă puneţi aceleaşi întrebări şi să îmi arătaţi concluziile pe ringul de dans. Nu sunt interesat de cuvinte, ci de modul în care puteţi transpune povestea în dans. Inima unui dansator se află în povestea pe care o spune. Trebuie să o cauţi şi să descoperi povestea; despre asta fiind vorba în cele din urmă – despre călătorie, despre poveştile “dansate” – găsiţi în voi înşivă răspunsurile şi purtaţi publicul în lumea voastră. Aşadar, dansul trebuie să fie deschis, sincer. Fără măşti, fără gânduri ascunse.

Ce vreau de la un dansator? Da, tehnica este foarte importantă, este fundaţia expresivităţii. Nu puteţi dansa fără o tehnică bună, un balans excelent, aşa cum nu puteţi cânta fără a cunoaşte instrumentul. În domeniul acesta, instrumentul este corpul vostru. Însă după tehnică, linii şi paşi, contează omul, viaţa din spatele dansului. Acesta este elementul pe care ar trebui să îl lucrăm, să oferim posibilitatea dansatorului de a se exprima mai mult decât o tehnică excelentă, să se arate “gol” pe scenă. Nu trebuie să folosim paşii, dansul, ca o ascunzătoare, fiindcă astfel devenim doar o copie fadă a tehnicii, un dansator fals, nu unul liber şi sincer care va fi remarcat întotdeauna şi care îşi păstrează sclipirea în dans. Fiţi liberi şi fără frică, precum un copil ce dansează singur în camera lui, şi atunci, numai atunci veţi câştiga inima publicului şi veţi regăsi inima dansului! În societatea de azi, adevărul este uitat, îngropat adânc în straturi şi straturi de măşti, minciuni pe care vi le spuneţi zilnic. Sunteţi învăţaţi să vă fie ruşine de voi înşivă, media are grijă de lucrul acesta, şi cu atât mai mult cu cât trăim şi lucrăm în acest mediu. Dar, acest element al libertăţii interioare este cel mai dificil de învăţat şi cel mai important în dans. Ca să ai capacitatea de a-ţi arunca toate măştile prin dans, ai nevoie de un corp foarte antrenat, cu o tehnică excelentă, ori vor apărea frustrări fiindcă nu te va asculta, dar şi de o minte de oţel, departe de a fi influenţată de modul de viaţă bazat pe consum.

Fiecare dans, fiecare moment se întâmplă doar o dată, o poveste care nu se poate spune din nou. Datoria voastră, atâta timp cât dansaţi este să spuneţi povestea bine, chiar dacă tehnica nu este suficientă. Trebuie să vedem cine sunteţi cu adevărat. Altfel veţi pierde motivul pentru care dansaţi, îl veţi îngropa. Pe scenă, pe ringul de dans nu trebui să aducem paşii, ci întreaga experienţă a acelui moment, a vieţii pe care aţi trăit-o ca să ajungeţi aici. […]

Când lucrez cu o pereche, sunt, mai întâi, student. Învăţ cum relaţionează, care sunt elementele personalităţii lor, cum sunt construiţi, cum gândesc. După toate acestea, urmează un proces prin care dansatorul/dansatorii trebuie să se înţeleagă pe sine, să îşi înţeleagă corpul, centrul, dinamica. Este un proces interactiv prin care eu descopar persoanele cu care lucrez, ajutându-i astfel să descopere mai mult despre ei înşişi. Numai la finalul acestui proces devin profesorul. Dar nu un profesor, antrenor aşa cum cunoaşteţi, ci un ghid într-o călătorie. Dansul este mai mult decât elementele tehnice care îl leagă. Ori de câte ori predau, învăţ.

Foarte multe perechi vin şi mă întreabă despre muzicalitate, cum să fie muzicali, expresivi şi să se poată crea în dans. E atât de simplu! Trebuie să ştii când să fii ritmic, când să stai, când să pluteşti. Uşor, nu? Însă pentru a fi atât de dinamic în mişcări, e nevoie de un balans extraordinar, un centru clar al vostru şi al perechii. Forţă, putere, balans, energie, echilibru, informaţie, centru, minte, sentiment, nemişcare/linişte (stillness). Toate aceste lucruri sunt drumul către muzicalitate, iar muzicalitatea stă la baza expresiei. Nu puteţi preda sau înţelege muzica în mişcare până nu vă înţelegeţi corpul, până când nu aveţi puterea să îl comandaţi, iar musculatura să îl asculte. Mai citiţi o dată: puterea de a comanda, musculatura de a asculta, mintea să treacă prin muzică, sufletul să cânte, fiindcă de aştepţi bătaia ritmică ca să te mişti, este deja prea târziu. Aici există o formulă matematică foarte clară ce arată că noi ca dansatori/antrenori trebuie să anticipăm melodia cu aproximativ 60 ms pentru a putea fi muzicali, dar nu voi intra în detalii pentru moment. Mişcarea trebuie să fie un cântec, alt instrument adăugat melodiei, nu o reacţie a ritmului.

Extras din workshop-ul “Dancing is spiritual growth” de Ovidiu-Mihai Ionel

Ovidiu.m.ionel@facebook.com

Articolul original publicat pe Dance Archives: http://www.dancearchives.net/2014/03/03/written-ovidiu-m-ionel/

Suntem prezenti pe Facebook

Site-urile noastre